Inca de la inceputurile civilizatiei, oamenii au fost martorii unor fenomene atat de neobisnuite, incat au considerat ca originea lor se afla in alte lumi.
De la petroglife preistorice, imagini si manuscrise bizare, pana la descoperirile de astazi ale stiintei, exista multe informatii ale caror origini si semnificatii ne sunt necunoscute.
Unul dintre aceste mistere il constituie semnalele ciudate venite din spatiul cosmic.
Intr-o lucrare publicata in 1959, fizicienii Phillip Morisson si Giuseppe Cocconi, de la Universitatea Cornel, au speculat ca orice civilizatie extraterestra care incearca sa comunice prin semnale radio ar putea sa foloseasca o frecventa de 1420 megahertzi (21 centimetri).
Aceasta este frecventa emisa de cel mai comun element din univers, hidrogenul. Presupunearea este ca aceasta frecventa ar trebui sa fie cunoscuta de toate fiintele inteligente si avansate din punct de vedere tehnologic.
Cativa ani mai tarziu, in 1968, au aparut mai multe relatari privitoare la semnale ciudate venite din spatiu. Acestea fusesera reperate de catre telescopul radio Arecibo, din Puerto Rico.
În 1968, în mai multe ziare au apărut articole care menționau aceste semnale ca fiind „dovezi probabile ale existenței vieții extraterestre inteligente”.
Și doctorul Frank Drake, celebru pentru formula sa referitoare la probabilitatea existenței vieții extraterestre, a dat dovadă de un viu interes legat de acest eveniment.
Cinci ani mai târziu, în 1973, Universitatea de Stat din Ohio a delegat observatorului radio al universității sarcina de a căuta inteligență extraterestră (SETI). A fost cel mai îndelungat program de acest fel din istorie.
Aceasta s-a întâmplat după ce a fost desfășurată o anchetă privind sursele radio extragalactice. În anul următor, doctorul Frank Drake a făcut un pas înainte și a creat un mesaj cu ajutorul astonomului și fizicianului Carl Sagan.
Mesajul este cunoscut ca „mesajul Arecibo”, o transmisiune radio interstelară care poartă cu ea informații de bază despre umanitate și despre Pământ. Mesajul a fost trimis către roiul stelar globular M13, în speranța că extratereștrii inteligenți îl vor primi și îl vor descifra.
Mesajul Arecibo: Ce le-am transmis extratereștrilor
,,Mesajul Arecibo” este compus din sapte parti. Acestea contin urmatoarele informatii:
Numerele de la 1 la 10 (alb);
Numerele atomice ale elementelor hidrogen carbon, azot, oxigen si fosfor, care compun ADN-ul (mov);
Formula pentru zaharurile si bazele din nucleotidele ADN (verde);
Numarul de nucleotide din ADN si un grafic cu structura de spirala dubla a ADN-ului (alb si albastru):
Silueta unui om, dimensiunea (inaltimea) unei persoane obisnuite si populatia Pamantului (rosu, albastru/alb si alb);
Un grafic al Sistemului Solar, care indica de pe ce planeta vine mesajul (galben);
Un grafic al telescopului radio Arecibo si dimensiunea (diametrul) antenei de transmisie (mov, alb si albastru).
Mesajul a fost trimis in spatiu o singura data, prin unde radio, in cadrul unei ceremonii speciale care sarbatorea retehnologizarea telescopului radio Arecibo, pe 16 noiembrie 1974.
Pe 15 august 1977, telescopul radio de la Universitatea de Stat din Ohio a primit un semnal puternic cu banda ingusta. Mai tarziu, acest semnal a fost folosit pentru a justifica in continuare cautarea vietii extraterestre inteligente.
Se pare ca semnalul venea din constelatia Sagetatorului si purta semnele unei origini extraterestre. Semnalul radio a durat 72 de secunde si nu a mai fost reperat niciodata.
Astronomii si Jerry Ehman, un cercetator SETI, au descoperit anomalia cateva zile mai tarziu, in timp ce treceau in revista datele inregistrate.
Ehman a fost atat de surprins de rezultat, incat a incercuit semnalul (6EQUJ5) pe hartia printata de computer si a scris ,,Wow!” in dreptul sau.
Semnalul a intrat in istorie cu acest nume. S-au oferit doua valori diferite pentru semnalul ,,Wow!”: 1420.36 MHz de catre J.D. Krauss si 1420.46 MHz de catre Jerry Ehman.
Ambele valori sunt apropiate de frecventa de 1420.41 MHz, care este valoarea liniei de hidrogen, asa cum au prezis Morisson si Cocconi. Semnalul ,,Wow!” este considerat a fi unul dintre cele mai misterioase fenomene astronomice.
Multi cred ca semnalul este o comunicare din partea unei inteligente extraterestre. Insa o echipa de cercetatori de la Centrul de Stiinta Planetara a confirmat intr-o lucrare de cercetare din 2017 ca acest semnal aparent mistic a fost, de fapt, generat de o cometa.
După 27 de ani, „cineva” ne-a raspuns
La 27 de ani dupa trimiterea ,,semnalului Arecibo”, in 2001, fenomenul cercurilor din lanurile de cereale a intrat in centrul atentiei, dupa ce un tipar sub forma unui raspuns la transmisiunea din 1974 a aparut chiar langa cel mai mare telescop si observator din Marea Britanie, Chilbolton. Telescopul este dotat cu cel mai mare radar meteorologic din lume.
In cazul tiparului, este vorba despre una dintre cele mai impresionante figuri vazute vreodata, indiferent daca a fost facut de oameni sau de catre o inteligenta extraterestra.
Iata o imagine (cea de mai sus) cu ceea ce se crede ca este raspunsul la mesajul trimis in 1974 de catre NASA.
Mesajul descrie un alt sistem solar, contine o imagine cu cei care l-au trimis (la fel ca semnalul Arecibo original), contine date despre un ADN care nu este uman si o antena de microunde, in loc de antena de unde radio care era infatisata in mesajul nostru.
Fata din imagine (cu susul in jos) a aparut cu trei zile inaintea imaginii dreptunghiulare (banda din stanga). Fata reprezenta o noua tehnica de generare a figurilor geometrice din lanurile cu cereale, tehnica folosita si pentru a imprima o fata pe o bucata de hartie.
Oamenii de stiinta mainstream cred ca este vorba de o pacaleala, la fel ca majoritatea cercurilor din lanurile cu cereale. Insa nu multi cunosc faptul ca cercurile din lanurile de cereale apar peste tot in lume si ca exista de zeci de ani sute de rapoarte care le descriu amanuntit.
Unele dintre aceste cercuri au tipare atat de complexe, incat privitorii sunt uimiti. In plus, multe modele aparute pe campuri sunt incarcate electrostatic.
In unele dintre ele sunt detectate particule magnetice bizare. Este vorba de un efect asemanator cu cel al incalzirii concentrate cu microunde, care cauzeaza vaporizarea si scoaterea apei din plante.
Astfel, plantele de pe campuri sunt culcate la pamant si iau nastere aceste tipare misterioase. Aceste lucruri i-au facut pe unii fizicieni sa publice lucrari referitoare la acest fenomen.
Au ajuns la concluzia că cei care fac aceste cercuri (și care nu au fost niciunde prinși în timp ce lucrau la un astfel de cerc) folosesc dispozitive GPS, lasere și microunde pentru a crea aceste forme geometrice uimitoare.
Din anul 2007, cercetătorii observă cu nedumerire un alt semnal ciudat, numit Fast Radio Burst (FRB), „Pulsuri Radio Rapide”. Acest semnal vine din afara galaxiei noastre și a fost reperat în mod repetat.
FRB-urile sunt denumite după data la care a fost înregistrat semnalul, în formatul „FRB an/luna/zi”. Primul FRB înregistrat se numește Semnalul Lorimer FRB010724. Semnalul a fost identificat în 2007, în datele înregistrate de Observatorul Parkes pe 24 iulie 2001.
Există 26 de dovezi ale existenței acestor FRB-uri până la această dată. Însă experții nu reușesc să afle cu exactitate ce este acest semnal, sau de unde vine.
Ca să folosim o comparație simplă, descoperirea semnalului este similară cu momentul în care auzi un pocnet în spatele tău și când te întorci nu vezi nimic acolo. Specialiștii nu au nicio idee despre direcția din care ar fi putut veni sunetul.
Valuri inexplicabile de unde radio
Exista teorii care spun ca FRB-urile sunt generate de stele masive de neutroni care emit raze uriase, numite ,,pulsari”. O alta teorie spune ca semnalele ar putea fi emanatii ale gaurilor negre sau ale stelelor de neutroni care se rotesc si au campuri magnetice extrem de puternice.
Pe de alta parte, cercetatorii de la Harvard au sugerat ca aceste FRB-uri sunt cauzate de calatoriile in spatiu ale extraterestrilor sau de catre tehnologia extraterestra avansata.
Însă există și speranța că ar putea fi vorba despre o încercarea a extratereștrilor de a ne contacta. Pe 12 mai 2017, cercetătorii de la Observatorul Arecibo au observat semnale misterioase care veneau dinspre Ross 128, o stea pitică roșie aflată la aproximativ 11 ani-lumină față de Pământ.
Steaua este de aproximativ 2.800 de ori mai puțin intensă decât Soarele și nu se cunoaște dacă are planete în jurul ei. Este a 15-a stea în ordinea distanței față de Soare.
Steaua a fost observată preț de zece minute, timp în care semnalul radio de bandă largă a fost „aproape periodic” și a scăzut ca frecvență. În studiile ulterioare desfășurate de Arecibo nu a mai fost detectat niciun alt semnal de acest fel.
S-a sugerat și că semnalele erau compuse din interferențe radio generate de un satelit artificial aflat pe orbita Pământului, însă dezbaterea continuă.
În astfel de cazuri cu circumstanțe neobișnuite, suntem tentați să privim totul dintr-un punct de vedere cât mai normal. Astfel, încercăm să îi convingem pe alții și, uneori, și pe noi înșine.
