Președintele rus Vladimir Putin este un om căruia îi place să-și păstreze opțiunile deschise, iar criza din Ucraina nu face excepție: în timp ce liderul de la Kremlin își arată disponibilitatea de a se angaja pe frontul diplomatic, el susține, de asemenea, un argument pentru război.
Luați în considerare situația din Donbas, teritoriile din estul Ucrainei controlate parțial de separatiști susținuți de ruși. Într-o conferință de presă cu cancelarul german Olaf Scholz, marți, Putin a renunțat la cuvântul „g” pentru a descrie situația de acolo.
„Conform estimărilor noastre, ceea ce se întâmplă astăzi în Donbas este genocid”, a spus Putin.
Scholz a respins, spunând ulterior reporterilor că Putin a „greșit” când a folosit termenul. Dar acele comentarii erau deja publicate în domeniul public – iar Putin intensificase retorica.
Nemulțumirea lui Putin în Donbas nu este nouă. El a vorbit în repetate rânduri despre ceea ce el descrie drept încălcarea drepturilor etnicilor ruși și vorbitorilor de rusă în Ucraina și a declarat că este în dreptul Rusiei să intervină militar pentru a-i proteja.
Dar Putin pare să justifice propria sa versiune a „responsabilității de a proteja”, oricât de îndepărtată ar fi situația din Donbas de o Ruanda – unde peste 800.000 de oameni, majoritatea tutsi, au fost uciși în decurs de 100 de zile în 1994 – sau Srebrenica – unde peste 7.000 de bărbați și băieți, în majoritate musulmani, au fost sacrificați în 1995.
Invocarea genocidului reflectă afirmația falsă a Rusiei conform căreia vecina sa, Georgia, a comis genocid împotriva civililor din republica separatistă Osetia de Sud în august 2008. În timpul acelui scurt conflict, Rusia a lansat o incursiune militară masivă care a împins adânc în teritoriul georgian, un scenariu care îngrijorează Occidentul.
Într-un comunicat de presă cu un limbaj încărcat politic, Comitetul de investigație a declarat că a deschis un dosar penal în temeiul părții 1 a articolului 356 din Codul penal al Federației Ruse, care acoperă maltratarea populației civile și utilizarea mijloacelor și metodelor interzise printr-un tratat internațional într-un conflict armat.
Declarația Comitetului de Investigație a făcut ecou discuției lui Putin despre genocid, spunând: „Intenția de a extermina locuitorii din Donbas este evidentă – ancheta rusă a înregistrat sute de astfel de fapte care se califică drept dovezi ale utilizării mijloacelor și metodelor de război interzise”.
Este clar de ce Kremlinul vrea să schimbe subiectul: în 2015, de exemplu, bombardamentele puse pe seama separatiștilor din Donbas susținuți de ruși au adus moartea a cel puțin 30 de persoane în orașul Mariupol, din sud-estul Ucrainei.
De când a început conflictul din Donbas în 2014, mii de civili au fost uciși și răniți în lupte, potrivit estimărilor Națiunilor Unite. Dar anunțarea unei investigații – nu de către un organism independent și în apogeul unei confruntări cu Ucraina – pare a fi o mișcare clar politică, indiferent de adevărul acuzațiilor.
Și apoi mai este și problema neplăcută a statutului juridic al regiunilor separatiste din Donbas. Rusia nu a recunoscut niciodată Republica Populară Donețk (RPD) și Republica Populară Lugansk (LPR), în Donbas, drept state suverane și independente, chiar dacă a înmânat pașapoarte rusești persoanelor care locuiesc acolo.
Parlamentarii ruși la începutul acestei săptămâni au făcut apel la președintele rus să recunoască republicile separatiste din Donbas ca independente. Și asta creează o situație potențială în care Rusia ar putea declara nevoia de a răspunde „agresiunii” ucrainene împotriva acelor state.
S-ar întâmpla asta? Recunoașterea DNR și LNR ar distruge efectiv acordurile de la Minsk, un pachet de măsuri despre care, deocamdată, Kremlinul spune că este singura modalitate de a rezolva criza din Ucraina.
Dar producerea mai multor probleme poate aduce beneficii și Kremlinului: extinde meniul de opțiuni la dispoziția lui Putin.
