Pe țărmurile Africii de Nord, orașele antice au stat de milenii. Coloanele Cartaginei, în Tunisia modernă, amintesc de portul fenician și roman, cândva plin de viață, iar de-a lungul coastei în ceea ce este acum Libia, se află ruinele maiestuoase ale amfiteatrului roman din Sabratha aproape — poate prea aproape — de mare.Siturile naturale emblematice ale Africii datează și mai departe, cum ar fi vechiul recif de corali al atolului Aldabra din Seychelles din Oceanul Indian, despre care se crede că are o vechime de aproximativ 125.000 de ani .Dar evenimentele meteorologice extreme și creșterea nivelului mării înseamnă că toate cele trei — și alte aproximativ 190 de alte situri de patrimoniu spectaculoase care mărginesc coastele Africii — vor fi expuse riscului de inundații severe și eroziune în următorii 30 de ani, potrivit unui studiu recent publicat în Reuters. revista Nature Climate Change.Nivelul mării a crescut cu un ritm mai rapid în ultimele trei decenii comparativ cu secolul al XX-lea, arată cercetarea, iar pericolele legate de schimbările climatice, cum ar fi inundațiile, valurile de căldură și incendiile de vegetație, devin din ce în ce mai frecvente.
Studiul a constatat că 56 de locații sunt în prezent în pericol dacă se produce o inundație „o dată la un secol” și că până în 2050 — dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă pe traiectoria lor actuală — acest număr s-ar putea tripla la 198 de locuri.„Există o valoare locală, o valoare internațională, o valoare economică… și o valoare intrinsecă (a acestor situri de patrimoniu)”,” Nicholas Simpson, autor al studiului și cercetător postdoctoral la Inițiativa Africană pentru Climat și Dezvoltare la Universitatea din Cape Town, spune CNN.
„Există câteva monumente, situri și spații pe care nu vrem să le piardă pentru următoarea generație”.Simpson crede că descoperirile servesc drept un semnal de alarmă important pentru a crește măsurile de adaptare la climă și finanțarea pe întreg continentul. „Există un mesaj important de pierdere și daune din cauza schimbărilor climatice asupra patrimoniului, care sperăm că va mobiliza mai multe intenții (și) acțiuni”, spune el.
O premieră pentru Africa
Acest lucru este deosebit de relevant în Africa, unde legăturile dintre riscul climatic și moștenire au fost în mare parte ignorate, spune Simpson. Cercetările științifice anterioare au identificat situri culturale amenințate de schimbările climatice în Marea Mediterană, Europa și America de Nord, dar aceasta este prima evaluare a Africii la nivelul întregului continent.
„(Legătura dintre) schimbările climatice și moștenirea din Africa este foarte puțin cercetată și, în comparație cu alte continente, știm foarte puține”, spune el, adăugând că un studiu din 2021a constatat că între 1990 și 2019, cercetările privind Africa au primit doar 3,8% din finanțarea globală a cercetării legate de climă.
În acest ultim studiu, Simpson și colegii săi au cartografiat un total de 284 de situri de patrimoniu care sunt recunoscute sau luate în considerare de Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO și Convenția Ramsar privind zonele umede de importanță internațională, în cele 39 de țări care cuprind coasta africană.Ei au suprapus aceste date geografice cu un model extrem de complicat care proiectează creșterea nivelului mării și nivelurile de încălzire globală atât într-un scenariu cu emisii moderate, cât și cu emisii mari. Scenariul moderat presupune că emisiile globale de gaze cu efect de seră se vor stabiliza înainte de sfârșitul secolului, în timp ce în scenariul cu emisii mari — denumit uneori “afaceri ca de obicei” — ele continuă să crească, în concordanță cu ritmul global actual, până în 2100. .De acolo, cercetătorii au calculat procentul probabil de suprafață a sitului expus la un eveniment extrem de inundații de coastă „o dată în secol”.
Simpson explică că un astfel de eveniment este un indicator important în înțelegerea riscului climatic viitor, deoarece aceste evenimente extreme sunt cele care pot provoca daune grave, iar schimbările climatice le cresc probabilitatea și frecvența. „În anii 1970, ceea ce a fost un eveniment o dată la 100 de ani se întâmpla o dată la 100 de ani”, spune el, „dar ceea ce vedem când pericolele climatice sunt amplificate… este că un -un eveniment de 100 de ani s-ar putea întâmpla o dată la 10 ani în viitor.
Potrivit cercetării, Africa de Nord are cel mai mare număr de situri amenințate — de laruinele antice din Sinai de Nord, care se întind între canalul Suez și Gaza și au fost odată bine călătorite de faraonii egipteni în drum spre Canaan, până la Tipasa, un vechiul post comercial fenician din Algeria actuală, care a fost cucerit de Roma și transformat într-o bază strategică de către împăratul Claudius în timpul cuceririi Mauritaniei.
Simpson avertizează acest lucru, observând că, în timp ce Africa de Nord are un număr mare de situri de patrimoniu mondial recunoscute la nivel mondial, alte părți ale Africii pot avea situri cheie care nu sunt enumerate de UNESCO sau convenția Ramsar. Dar el speră că identificarea acestor situri de renume mondial ar putea „trage semnale de alarmă pentru riscul climatic pentru patrimoniul din Africa”.
Protejarea patrimoniului cultural
Studiul notează că constatările sale vor ajuta la prioritizarea locurilor expuse riscului și evidențiază necesitatea unei acțiuni de protecție imediată. Acestea ar putea include soluții de inginerie, cum ar fi diguri și diguri, dar Simpson avertizează că măsurile de atenuare a inundațiilor ca acestea sunt „incredibil de scumpe” și nu există nicio garanție că vor rezista la nivelul viitorului mării.
O soluție mult mai bună, spune el, este refacerea, plantarea și gestionarea infrastructurii ecologice, cum ar fi mlaștinile sărate, pajiștile cu iarbă marine și mangrovele, care oferă protecție naturală și acționează ca niște absorbante de carton, absorbind dioxidul de carbon din aer. El adaugă că, în special în Africa, este crucial să se îmbunătățească guvernarea locală și indigenă în jurul siturilor și să se recunoască faptul că viețile popoarelor indigene „fac parte din peisaj și sunt strâns împletite cu anotimpurile”. „Creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscul climatic pentru moștenire indică nevoia mai largă de o mai mare urgență în ceea ce privește [abordarea] riscului climatic pentru societăți”, spune Simpson.
UNESCO , care include situl pe lista sa de patrimoniu mondial, spune că servește drept „o amintire a acestei perioade importante, deși dureroase, a istoriei omenirii”.
Echipa de cercetători a cartografiat un total de 284 de situri de patrimoniu de pe coasta Africii, care au fost fie recunoscute, fie luate în considerare de Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO și Convenția Ramsar privind zonele umede de importanță internațională. Printre siturile naturale care vor fi în pericol se numără atoul Aldabar din Seychelles, în Oceanul Indian, unde marile insule de corali se ridică deasupra apei și locuiește cea mai mare populație de broaște țestoase gigantice din lume.
Parcul iSimangaliso Wetland Park, care se întinde pe 220 de kilometri de coasta Africii de Sud și are o mare diversitate de ecosisteme și specii, inclusiv flamingo, țestoase și hipopotam, ar putea fi, de asemenea, grav afectat de creșterea nivelului mării.
Pe lângă identificarea locațiilor cu risc, studiul a analizat și soluții potențiale. Acesta a încurajat restaurarea, plantarea și gestionarea infrastructurii ecologice, cum ar fi mlaștinile sărate, iarba marine și mangrovele. Acesta a menționat că întăririle fizice — cum ar fi cele instalate în Citadela Qaitbay din Egipt, locul antic al Farului din Alexandria, după inundațiile severe din 2019 — pot funcționa, dar sunt adesea foarte costisitoare.
